Conceptul de design al Clădirii de Arte Vizuale de la Universitatea din Iowa, SUA, se concentrează pe experiența fenomenologică, utilizarea artistică a luminii naturale și crearea de spații de colaborare interdisciplinare. Condusă de arhitectul de renume internațional Steven Holl și firma sa, clădirea integrează inovația materialelor și tehnologiile sustenabile pentru a crea o creație artistică atât funcțională, cât și spirituală. Mai jos este o analiză a filosofiei sale de design din patru dimensiuni:
1. Percepția spațială dintr-o perspectivă fenomenologică
Profund influențat de teoria fenomenologică a filosofului Maurice Merleau-Ponty, Holl subliniază faptul că arhitectura ar trebui să evoce experiențele întrupate ale oamenilor prin spațiu și materiale. Clădirea adoptă o structură poroasă verticală, introducând lumina naturală adânc în clădire prin șapte „Centre de Lumină” de la etaj la etaj pentru a forma o secvență dinamică de lumină și umbră. De exemplu, peretele cortină curbat din sticlă al atriumului central, combinat cu scara în spirală, permite luminii să arunce umbre fluide pe pereți și podele pe măsură ce timpul se schimbă, asemănându-se cu o „sculptură de lumină” și permițând spectatorilor să perceapă intuitiv prezența fizică a luminii naturale în timp ce se mișcă.
Holl a proiectat fațada clădirii ca o „piele care respiră”: fațada sudică este acoperită cu panouri perforate din oțel inoxidabil, care ascund ferestrele în timpul zilei și filtrează lumina soarelui prin găuri, creând lumină și umbre abstracte similare unei „picturi estompate de Mark Rothko”; noaptea, luminile interioare pătrund prin panouri, iar găurile se transformă în dreptunghiuri luminoase de diferite dimensiuni, transformând clădirea într-un „far de lumină” în oraș. Acest efect vizual alternant zi-noapte transformă clădirea într-un recipient al timpului și naturii, consolidând legătura emoțională dintre oameni și spațiu.
2. Manipularea artistică a luminii naturale
Holl consideră lumina naturală drept „cel mai important mediu artistic”. Clădirea realizează un control precis al luminii prin intermediul ferestrelor proporționate după secvența lui Fibonacci, curbateSticlă cu profil Upereți cortină și sisteme de luminatoare:
Echilibru între lumina directă a zilei și reflexia difuză: Studiourile utilizează sticlă cu profil în U cu transmitanță ridicată și tratament interior mat, asigurând suficientă lumină naturală pentru creația artistică, evitând în același timp strălucirea orbitoare.
Teatru dinamic de lumini și umbre: Pielea dublă, formată din panouri perforate din oțel inoxidabil și panouri exterioare din zinc, are găuri dimensionate și aranjate prin optimizare algoritmică, permițând luminii solare să proiecteze pe podeaua interioară modele geometrice care se schimbă odată cu anotimpurile și momentele, oferind artiștilor o „sursă vie de inspirație”.
Scenariul invers pe timp de noapte: Când se lasă noaptea, luminile interioare ale clădirii trec prin panourile perforate șiSticlă cu profil Uîn sens invers, formând o „instalație artistică luminoasă” ce creează un contrast dramatic cu aspectul rezervat din timpul zilei.
Acest design rafinat al luminii transformă clădirea într-un laborator al luminii naturale, îndeplinind cerințele exigente ale creației artistice privind calitatea luminii, transformând în același timp lumina naturală într-o expresie centrală a esteticii arhitecturale.
3. Rețea spațială pentru colaborare interdisciplinară
Având ca scop mobilitatea verticală și coeziunea socială, clădirea dărâmă barierele fizice ale departamentelor de artă tradiționale:
Etaje deschise și transparență vizuală: Studiourile cu patru etaje sunt dispuse radial în jurul atriumului central, cu pereți despărțitori din sticlă la marginile etajelor, făcând diverse scene de creație disciplinară (cum ar fi aruncarea la roata de olar, forjarea metalului și modelarea digitală) vizibile unele față de altele și stimulând coliziuni de inspirație interdisciplinare.
Designul centrului social: Scara în spirală este extinsă într-un „spațiu de oprire” cu trepte lățime de 60 de centimetri, servind atât funcții de transport, cât și de discuții temporare; terasa de pe acoperiș și zona de lucru în aer liber sunt conectate prin rampe pentru a încuraja comunicarea informală.
Integrarea lanțului de producție artistică: De la atelierul de turnătorie de la parter până la galeria de la ultimul etaj, clădirea organizează spațiile de-a lungul fluxului „creație-expoziție-educație”, permițând studenților să își transporte direct lucrările din studiouri în zonele expoziționale, formând un ecosistem artistic cu circuit închis.
Acest concept de design reflectă tendința de „integrare transfrontalieră” în arta contemporană și este lăudat pentru „transformarea educației artistice din insule disciplinare izolate într-o rețea de cunoștințe interconectată”.